DOVEZI ALE CONTINUITĂȚII VIEȚII OMENEȘTI PE TERITORIUL COMUNEI SCOBINȚI
Cadrul geografic bogăția solului și subsolului, întinderile de păduri și locurile de pășune ș.a. au favorizat întemeierea și dezvoltarea unor așezări omenești pe actualul teritoriu al comunei Scobinți din cele mai îndepărtate timpuri. Descoperirile arheologice întâmplătoare atestă prezența omului pe aceste meleaguri încă din epoca paleolitică.
Cultura Cucuteni, fazele A și B, este atestată prin materiale ceramice și elemente de plastică antropomorfă, grâu carbonizat, ceramică pictată, figurine zoomorfe, amulete, fuseole ș.a. descoperite în satele Scobinți, Sticlăria și Bădeni.
Vechimea așezărilor este dovedită și de existența în zonă a mai multor cetăți geto-dacice din Dealu Vodă, Basaraba, Gradiște (Grădiște) sau cele de Ceplenița, Zlodica sau de pe Cătălina. Din totalul de 33 cetăți dacice identificate de specialiști pe teritoriul actual al județului Iași, șase dintre acestea se află în jurul Dealului Vodă.
Amplasarea satelor în apropierea Curții domnești de la Hărlău, asimilate ca sate domnești, din ocolul Curții domnești, a influențat în mod deosebit dezvoltarea acestor așezări. (În anul 1541, voievodul Petru Rareș îi oferă ca dar de nuntă fiicei sale, domniței Maria, satul Fetești și șapte fălci de vie din Dealu lui Vodă !)
Intensificarea relațiilor de schimb dintre populația locală și lumea romană se poate constata și prin prezența tezaurelor și monedelor descoperite izolat pe teritoriul comunei Scobinți.